Lipseste ceva si nu stiu ce !

Studentia este acea perioada din viata in care nu ai responsabilitati decat sa te ocupi de scoala, de partea personala si sociala. Sunt niste ani de care, conform altora, trebuie profitat din plin. Timpul, la fel, nu mai are rabdare si doare ! La fel, secundele se scurg extraordinar de repede in clepsidra si nu stiu de ce ! Nimic nu este reversibil, din pacate nici timpul.
Traiesc o perioada minuntata, nu duc lipsa de nimic, imi este bine, dar parca lipseste ceva ce nu pot defini. Si imi lipseste acut. Gandurile mele zboara in trecut, am ajuns in momentul in care am nevoie de o oarecare ”sedinta” de introspectie. Introspectie care face bine ratiunii, dar raneste sufletul. Incep sa devin incisiva cu cei din jur, ma plictisesc, nimic nu ma mai multumeste, nu dau randament in nici un domeniu al vietii mele prezente. Nu constientizez inca de ce simt lucrul acesta, poate totusi ideea ca se scurg prea repede acele granule de nisip in clepsidra, imi determina gandurile acestea. Am nevoie de MOMENTE, de lucruri spontane, de zambet, de anumiti oameni. Am nevoie sa ma regasesc, sa nu ajung in deriva. Momente gratuite care multumesc sufletul.
Semnele de intrebare ma intriga, ma fac curioasa, incerc sa le aduc o explicatie. In ceea ce ma priveste pe mine, ma intriga doua cuvinte : ”De ce ?”. Complexitatea sentimentelor si trairilor nu-mi dau pace. Curiozitatea necunoscutului la fel, dar ASTEPTAREA ma doare. Acum am nevoie de acele momente. NU imi place sa astept, asteptarea duce la scurgerea a mai multor granule de nisip. As schimba ceva, pentru ca lipseste ceva! Dar inca nu stiu ce si doare.